Vocalele a, o si u se folosesc si în varianta cu umlaut, care este o modificare a pronuntiei lor.
Umlautul se noteaza în scris cu semnul diacritic numit "trema", format din doua puncte plasate orizontal deasupra literei: ä, ö si ü, iar la majuscule: Ä, Ö si Ü.
ä se pronunta ca si 'e' în "tren";
ö se pronunta ca si 'eo';
ü se pronunta ca si 'iu';
In limba germana vocalele pot fi scurte sau lungi.
O vocala este mai scurta daca urmeaza un dublet de consoana. Asta se întampla doar din cauza dubletului.
Pe de alta parte, daca urmeaza un 'h', acesta nu este pronuntat, dar lungeste vocala.
O mica exceptie este 'i', care este lungit prin adaugarea lui 'e' sau a grupului 'eh'.
Consoanele in limba germana se pronunta astfel:
b ca si 'b' în "bara"
c ca si 't' în tara înainte de 'i' si 'e'; ca si 'c' în "carne" altfel
d ca si 'd' în "din"
f ca si 'f' în "foc"
g ca si 'g' în "gara"
h ca si 'h' în "hamac"
j ca si 'i' în "iobag"
k ca si 'c' in "camera"
l ca si 'l' in "litru"
m ca si 'm' in "mama"
n ca si 'n' in "nimeni"
p ca si 'p' in "parc"
q ca si 'c' in "cuantum" (urmat de "u", aproape întodeauna)
r ca si 'r' în "rob"
s ca si 'z' în "zar"
t ca si 't' în "top"
v ca si 'f' în "fata"
w ca si 'v' în "victima"
x ca si 'x' în "xilofon"
z ca si 't' în tap
ß ca si 's' în "soare"
Diftongi si alte grupari de litere:
au ca si 'au' în "miau"
ah ca si 'a' în "barca", mai lug decât 'a'
äu ca si 'oi' în "boi"
ei ca si 'ai' în "mai"
eu ca si 'oi' în "casoi"
eh ca si 'e' mai lung
ie ca si 'ii' în "copii", mai lung decât 'i'
ieh la fel ca 'ie'
oh ca si 'oo' în "alcool", mai lung decât 'o'
uh ca si 'u' în "mult", mai lung ca 'u'
ch dupa 'a', 'o' si 'u' ca si 'h' în "harta"
ch dupa 'i' si 'e' ca si 'hi' cu accent pe "h" "Mihnea"
ch la începutul cuvântului ca si 'c' în "caracter"
ck ca si 'c' puternic în "sac"
ng ca si 'ng' în "împung"
ph ca si 'f' în "fata"
sch ca si 's' în "sirag"
sp la începutul cuvântului ca si 'sp' în "sprit" "spaga"
ss ca si 's' în "vis"
st la începutul cuvântului ca si 'st' în "sterge"
ALPHABET UND LAUTSCHRIFT
ALFABETUL SI TRANSCRIEREA FONETICA
A a {a:}
B b {be:}
C c {tse:}
D d {de:}
E e {e:}
F f {ef: }
G g {g(h)e:}
H h {ha:}
I i {i:}
J j {iot:}
K k {ka:}
L l {el:}
M m {em:}
N n {en:}
O o {o:}
P p {pe:}
Q q {ku:}
R r {er}
S s {es}
T t {te:}
U u {u:}
V v {fau}
W w {ve:}
X x {iks}
Y y {'ypsilon}
Z z {tset}
ß: {es tset}
Ä ä {e:}
Ö ö {oe:}
Ü ü {y:}
REGULI PRACTICE DE PRONUNTIE
j = i
ch = h
sch = s (ca in sarpe)
st la inceputul cuv = st ( ca in stiuca)
sp la inceputul cuv.= sp ( ca in spaclu)
ie = i lung
ei = ai
h in int. cuv de obicei nu se citeste
s intre doua vocale = z
ß = s accentuat
äu = oi
ü = iu
ö = eo cu accent pe "o"
v = f
w = v
ig = ih
dt = t
g final = "g" accentuat
b final = "b" accentuat
qu = kv
Particularitati fonetice ale limbii germane:
În loc de vocala cu umlaut se mai poate scrie si: ae , respectiv oe si ue ( exceptie !!! : în numele proprii), dar aceste perechi de litere se pronunta la fel ca si ä respectiv ö si ü .
Vocalele duble se pronunta mai lung: H aa r, Aa chen, M ee r,...
Consoanele sonore b, d, g, v se pronunta în pozitie finala [ p ], [ t ], [ c ], [ f ] ? Ex: ab [ ap ] , Bad [ bat ], Tag [ tac ], Indikativ [ indikatif ] .
Consoanele duble se pronunta ca si cum ar fi simple, rostul lor este de a marca scurtimea vocalei premergatoare - Ex: statt, Bett, Bitte, Trott, Butter , ...
Litera 'c' apare în cuvintele germane numai împreunã cu 'k' , marcand faptul ca vocala premergatoare se pronuntã scurt ? Ex: Sack, Deck, Bock, ....
Litera 'h' precedatã de o vocala nu se pronunta, functia ei fiind aceea de a semnala ca este vorba de o vocala lunga - Ex: Bahn, sehr, Huhn, .....
La începutul cuvintelor de origine straina grupul de litere 'ch' se pronunta [ k ] - Ex: Chor, Charakter, …
Litera 'e' în terminatiile –el , -em , -en se pronunta ca un 'a' romanesc, atunci cand vorbim foarte clar. Cand vorbim repede, acest 'a' se omite, ceea ce duce la vocalizarea sunetelor [ l ], [ m ], [ n ], [ r ] - Ex: Mittel, fragen
Litera 'r' se pronunta foarte voalat si uneori nici nu se distinge acustic.
Foarte multi vorbitori pronunta terminatia '–er' ca un fel de 'a' romanesc, schitand doar un 'r' foarte scurt - Ex: Mutter, Kinder, ....
Important (Wichtig): Atunci cand faci referire la denumirea unei litere in limba germana folosesti genul neutru 'das A', 'das B' .... etc.